Umbra femeilor este dependența și tendința de-a se agăța de masculin, pe care din nevoia de siguranță vrea sa-l posede.
Pentru a putea să-și satisfacă dependenta, și încurajată mai ales de educația primită, femeia devine amabila, saritoare empatică și conciliatoare, făcând și spunand ” ceea ce trebuie „si nu ce și-ar dori.
Dar atunci când îți suprimi trăirile și acționezi nu neapărat conform dorințelor tale ajungi sa te negi pe tine și la un moment dat acele trăiri acumulate erup in accese de isterie care îi sperie pe beneficiarii favorurilor anterioare.
Umbra femeii tine de acea dependenta pe care o întreține de multe ori cu prețul trădării de sine, și pentru a supraviețui totuși in relația cu ceilalți, se folosește mai mult sau mai puțin conștient de seducție și manipulare.
Pentru a ieși din umbra femeia e necesar să constientizeze dependenta și tradarea de sine, sa se conecteze cu adevărat cu sufletul ei, dincolo de normele sociale, sa învețe să spună nu și să isi crească stima de sine.
Deasemeni, foarte important, sa se detașeze de ideea de a fi o persoană „buna” din accepțiunea religioasă, pentru că riscă să practice un altruism nesănătos.
Daca umbra femeilor este mai discreta, a bărbaților este cat se poate de evidenta. Sare în ochi.
Capcana umbrei masculine este data de un ego exacerbat, narcisic, care vrea mereu să aibă dreptate , sa fie adulat și care practica controlul excesiv sau agresivitatea nemailăsând spatiu pentru celălalt.
Fiind închis afectiv și lipsit de empatie,soluțiile lui vin doar din minte și sunt rigide. Nu se mulează pe cazuri particulare. Nu vede unicitatea contextelor pentru că nu simte.
A fi bărbat nu înseamnă a fi rigid. Nu înseamnă a-ti urma obsesiv scopurile lăsând în urmă victime colaterale.
Nu înseamnă că transformi relațiile in camp de bătălie, sacrificandu-le ego-ului tau.
Vindecarea la bărbat vine din conștientizarea fricii că nu este suficient de bun și eliberarea de crezul că trebuie să demonstreze mereu contrariul.
Că tot am pomenit de frica, bărbatul mai are o frica imensa și anume, aceea de a fi castrat. Și cum cea mai bună apărare e atacul, am văzut cum sistematic, bărbatul cu frica de castrare castreaza pe cei din jur, indiferent de sex. Cum ? Prin critică,intimidare sau desființare. Se poziționează mai sus călcând pe capetele altora.
Aici trebuie lămurit că un bărbat conștient, lucid și conectat la sufletul lui nu poate fi castrat. A îngloba și adevărul celorlalți nu înseamnă castrare.
Vindecarea umbrei masculine înseamnă ieșirea din separarea minții și conectarea la inima, la relaxare și la nevoia de conexiune reală.
Să înțeleagă că adevărata evoluție nu este la nivel mental, de concepte ci la nivel sufletesc, la nivel de traire.
Este necesară reconcilierea cu energia feminina pe care cu cât o resping mai mult cu atât devin mai obsedați de ea, iar aceasta obsesie se manifesta în dependenta de sex și de pornografie.
Bineînțeles, aceasta obsesie are in spate nevoia de conexiune pe care ei, mai mult sau mai puțin constient și-o reprima.
Ego-ul exacerbat are in spate lipsa empatiei iar nevoia obsesiva de control are in spate frica.
Bărbatul are nevoie sa se uite spre sine, spre aceste pulsiuni care îl rod din interior și să nu le mai alimenteze. Lupta nu este cu ceilalți și cu morile de vânt ci cu propria separare, cu triumful ego-ului și răstignirea sufletului.
Cat mai multa lumina in suflet sa avem !!